Istoricul descoperirii unor planete

Istoric- Descoperire planeta Jupiter...

A fost cunoscut din timpuri preistorice. Descoperirea de către Galileo Galilei și Simon Marius , în 1610, ai celor patru mari sateliți ai lui Jupiter: Io, Europa, Ganymede și Callisto (cunoscute ca sateliții Galileeni) a fost prima descoperire a unui centru de mișcare aparent necentrat pe Pământ. A fost un punct major în favoarea teoriei heliocentrice de mișcare a planetelor a lui Nicolaus Copernic; susținerea de către Galileo a teoriei coperniciene i-a adus probleme cu Inchiziția. Înainte de misiunile Voyager erau cunoscuți 16 sateliți.

 

 

Istoric- Descoperire planeta Uranus...
Uranus este zeitatea greacă ancestrală a Raiurilor, un zeu suprem timpuriu. Uranus a fost fiul și partenerul Gaiei tatăl lui Cronos (Saturn) și al ciclopilor și titanilor (predecesorii zeilor olimpici).
Uranus, prima planetă descoperită în vremurile moderne, a fost descoperită de William Herschel în timp ce scruta sistematic cerul cu telescopul personal pe 13 martie 1781.

A fost de fapt văzută de mai multe ori, fiind însă ignorată, deoarece era considerată o altă stea obișnuită (cea mai timpurie semnalare a sa a fost făcută în 1690 când John Flamsteed o considera 34 Tauri). Herschel a numit-o „Georgium Sidus” (Planeta Georgiană) în onoarea patronului său, Regele George al III-lea al Angliei; alții i-au zis „Herschel”. Numele de „Uranus” a fost propus pentru prima dată de Bode în conformitate cu numele altor planete inspirate din mitologia clasică, însă nu a intrat în uz până în 1850.
Uranus a fost vizitată doar de o navă, Voyager 2 pe 24 ianuarie 1986.

  

Istoric- Descoperire planeta Neptun...

Prima observare a planetei Neptun a fost făcută de Galileo Galilei la 28 decembrie 1612 și a doua la 27 ianuarie 1613, aceasta apărând foarte aproape de Jupiter (în conjuncție). De fiecare dată Galileo a confundat planeta cu o stea fixă, motiv pentru care descoperirea nu i se atribuie lui. Întâmplarea face că la prima observare, cea din decembrie 1612, Neptun intrase tocmai în ziua aceea în mișcarea retrogradă (întoarcere aparentă a mersului planetei în raport cu stelele fixe, ce rezultă din combinarea mișcării planetei observate cu a Pământului). Din acest motiv Neptun părea că nu se mișcă față de stele. Oricum, mișcarea planetei era prea mică pentru a fi observată cu telescopul lui Galileo. Cu toate acestea, în iulie 2009 fizicianul David Jamieson de la Universitatea din Melborune a anunțat noi dovezi ce sugerează că Galileo își dăduse seama de faptul că „steaua” pe care o observase se mișca în raport cu stelele fixe.

                                                                                                                                       Urbain Le Verrier descoperitorul planetei Neptun...

În 1821 Alexis Bouvard a publicat tabele cu orbita lui Uranus, planeta învecinată. Observațiile ulterioare au pus în evidență devieri considerabile față de tabele, făcându-l pe Bouvard să presupună că un corp necunoscut perturba orbita prin interacțiune gravitațională. În 1843 John Couch Adams a calculat orbita acestui obiect ipotetic care să aibă asupra lui Uranus efectul observat. Adams a trimis calculele lui George Airy, astronomul regal, iar Airy a cerut o clarificare. Adams a început să-și redacteze răspunsul, însă nu l-a trimis și nici nu a mai continuat studiile asupra orbitei lui Uranus.
În anii 1845-46 matematicianul francez Urbain Le Verrier, independent de Adams, și-a făcut propriile calcule, dar nu a reușit să stârnească interesul compatrioților săi. Totuși, văzând că longitudinea estimată de Le Verrier este similară cu aceea calculată de Adams, Airy l-a convins pe directorul Observatorului din Cambridge, James Challis, să caute noua planetă. Challis a făcut observații în lunile august și septembrie 1846, dar căutările sale au rămas fără rezultat.
În acest timp Le Verrier i-a scris astronomului Johann Gottfried Galle de la Observatorul din Berlin propunându-i să caute cu luneta observatorului. Heinrich d'Arrest, un student la observator, i-a sugerat lui Galle că planeta ar putea fi găsită prin comparație între cerul de la acel moment cu un desen recent al cerului în regiunea une trebuia să se afle planeta conform estimărilor lui Le Verrier, pentru a identifica mișcarea caracteristică a planetelor față de stelele fixe. Chiar în seara zilei în care Galle a primit scrisoarea lui Le Verrier, 23 septembrie 1846, Neptun a fost descoperit la mai puțin de 1° distanță de predicția lui Le Verrier și la 12° distanță față de a lui Adams. Mai târziu Challis și-a dat și el seama că de fapt a observat planeta de două ori în august, însă nu reușise să o identifice, pentru că nu căutase cu suficientă atenție.
După descoperirea planetei au existat neînțelegeri între francezi și britanici, nefiind clar cui trebuie să-i fie atribuită descoperirea. În cele din urmă comunitatea internațională a ajuns la consensul că amândoi astronomii au contribuit la descoperirea lui Neptun. Cu toate acestea, în prezent lucrurile sunt reevaluate de istorici, după ce în 1998 au fost redescoperite niște documente științifice de la Observatorul regal din Greenwich, documente furate de astronomul Olin J. Eggen, păstrate de acesta aproape trei decenii și descoperite imediat după decesul său. După citirea documentelor unii istorici susțin că Adams nu merită aceeași recunoaștere ca Le Verrier. Astronomul american Dennis Rawlins pune sub semnul întrebării revendicarea lui Adams de a fi descoperit primul noua planetă și, într-un articol publicat în revista Dio, apreciază că este o „furt”. Nicholas Kollerstrom de la University College din Londra a afirmat în 2003 că „Adams a făcut unele calcule, dar era destul de nesigur unde anume se află Neptun.”

Istoric- Descoperirea planetei Pluto...

Pluto a fost descoperita ca rezultat al unei cercetari prin telescop inaugurate in 1905 de catre astronomul american Percival Lowell, care a presupus existenta unei planete indepartate dincolo de Neptun, ca urmare a unor mici iregularitati in orbita lui Uranus si Neptun. Continuata dupa moartea lui Lowell de cercetatorii de la observatorul Lowell, cercetarea s-a incheiat cu succes cand astronomul american Clyde W. Tombaugh a gasit Pluto.

II Numirea planetei
Numele ales pentru planeta este cel al zeului roman Pluto si deasemenea trebuia sa evoce initialele astronomului Percival Lowell. Numele a fost sugerat mai intai de Venetia Phair, atunci o fata de 11 ani din Oxford, Anglia. La micul dejun bunicul ei, care lucra la Biblioteca Bodleian din cadrul Universitatii Oxford, citea in ziarul Times despre descoperirea unei noi planete.

El i-a cerut nepoatei sale sa aleaga un nume bun pentru noua planeta. Venetia, care aveau o pasiune pentru miturile si legendele romane si grecesti, a sugerat numele zeului roman al Lumii de dincolo. Profesorul Herbert Hall Turner a telegrafiat colegilor sai din America aceasta sugestie, si dupa dezbateri favorabile care au fost aproape unanim, numele Pluto a fost adoptat si anuntat de Slipher la 1 mai 1930. In limbile chineza, japoneza, coreana si vietnameza numele planeti se traduce ca Regele stelei intunecate. Desi Hades nu este foarte cunoscut in cultura asiatica, traducerea este apropiata.